E sezonul petrecerilor şi nimic nu poate fi mai
superficial din partea ta decât să-ţi închipui că toate petrecerile sunt
vesele. Am constatat chiar eu că cel mai uşor se întâmplă să te simţi singur
atunci când eşti înconjurat de lume. În plus, perioada aceasta, cu multe zile
libere, care îţi dau răgazul să te gândeşti la tine şi la viaţa ta, favorizează
tristeţea. Nemulţumirea. Şi chiar disperarea.
Oamenii care nu sunt implicaţi într-o relaţie merg la
petrecerea de Revelion cu alte gânduri decât cei care fac parte dintr-un cuplu.
De fapt, cu un singur gând: căîşi vor găsi perechea. Nu toţi îşi doresc o
relaţie de durată, unii s-ar mulţumi şi cu câteva partide de sex. Uneori, însă,
o relaţie bazată exclusiv pe sex te poate face să te simţi mai singur decât
dacă nu ai avea pe nimeni.
Nu sunt o petrecăreaţă. În general, mă simt mai bine în
cuibul meu, decât în mijlocul unor oameni pe care îi cunosc prea puţin şi care
se agită caraghios pe ritmurile unor muzici proaste. De aceea, când am
cunoscut-o pe Eleanor Lindsay Fynn, nu mă gândisem niciodată să radiografiez
atmosfera unor petreceri. Nu programatic. Nu aşa cum a făcut-o ea. De altfel,
cred că nu se gândise nimeni. De aceea m-a impresionat atât de mult.
Eleanor Lindsay Fynn este un artist fotograf din Marea
Britanie. În urmă cu nişte ani, ea a fost invitată de Muzeul Florean în BaiaMare, pentru o expoziţie. Expoziţia ei de fotografie (şi combinată, fotografie
cu grafică) a avut loc în Centrul Vechi, în sala de expoziii a Centrului de
Afaceri Millennium. Îmi amintesc că am stat de vorbă cu ea atunci, era o femeie
tânără, foarte plăcută, preocupată de felul în care funcţionează mintea
oamenilor.
Pe parcursul realizării proiectului ei, Eleanor a urmărit
petrecerile la care avea acces, realizând colaje de fotografii cu aceleaşi
personaje în momente diferite ale nopţii şi, în general, fotografiindu-şi
personajele dincolo de o anumită oră, după care regulile lumii obişnuite nu se
mai aplică. Eleanor nu a urmărit atât strălucirea, bucuria, distracţia (deşi
le-a surprins şi pe acestea), cât singurătatea, disperarea, sentimentul de vid
care se naşte în sufletul unor oameni în astfel de situaţii. De asemenea,
luându-şi ca exemple propriile prietene, a fost atentă la felul în care oamenii
sunt tentaţi să îşi găsească un punct de sprijin în partenerul de cuplu, în
alcool sau în droguri. Fiecare se caută pe sine, însă nu toţi reuşim să ne
regăsim. Atunci când ne cuprinde panica, disperarea, se întâmplă să credem că
sensul vieţii noastre îl reprezintă cel de lângă noi, iubitul, soţul prietenul.
Sau să credem că a vedea viaţa în ceaţă e o şansă de a ne simţi mai bine în
pielea noastră. Ori să credem că, dacă vom fi cu cîteva kilograme mai slabi,
vom fi mai fericiţi, şi pentru acest scop să ne chinuim ani de zile cu diete
ciudate.
Dar niciuna dintre aceste variante nu reprezintă o
soluţie, ne atenţionează Eleanor Lindsay Fynn. Şi atunci, care e soluţia? Ce
trebuie să facem pentru a ne simţi împliniţi? Unde să găsim fericirea?
Poate că fericirea e doar o stare de bine. O stare de
acceptare a propriei noastre persoane, cu calităţi şi defecte. O stare de pace
instaurată în sufletul nostru.
Nu ştiu, doar presupun.
(Găsiţi fotografiile
lui Eleanor Lindsay Fynn şi crezul ei artistic aici: http://www.cmc.ro/florean_museum/photo1.php?lang=ro#1
Comentarii
Trimiteți un comentariu