Gânduri de ziua ţării mele

La multi ani Romania!

Tu de ce iubeşti România?

Eu o iubesc din multe motive. O iubesc pentru că de ea mă leagă familia mea, primele cuvinte învăţate de la mama şi pozele vechi, în care apar ca un copilaş în fundul gol pe litoralul Mării Negre, alături de sora mea. O iubesc pentru cântecele de leagăn care m-au adormit în copilărie şi care aveau versuri în limba română. Pentru amintirea abecedarului şi a textelor scurte, frumos ilustrate, care mă făceau să privesc pe geam şi să mă pierd în visuri. Pentru toate cărţile româneşti sau traduse în limba română pe care le-am citit de-a lungul vieţii şi pentru chichiţele acestei limbi, dintre care unele le mai am de învăţat şi astăzi. Iubesc România pentru peisajele incredibile, pentru culoarea cerului, pentru sălbăticia stâncilor, pentru forţa valurilor mării. Pentru gustul mămăligii cu cârnaţi şi brânză de burduf şi pentru pancovele bunicii, pudrate cu zahăr. Pentru muzeele de artă şi pentru Festivalul Enescu. Pentru Tudor Chirilă şi pentru Adi Despot, pentru Vama şi pentru Viţa de Vie şi pentru toată muzica bună gândită şi cântată în România.

Pentru toată dragostea asta, trebuie să ofer ceva în schimb. Nu am nimic mai bun de oferit decât muncă cinstită, curiozitate faţă de ceea ce văd în jur, civism, dorinţă de dreptate, respect faţă de semenii mei, indiferent de naţionalitate, sex, rasă sau orientare sexuală. Nu am nimic mai bun de oferit decât mici fapte bune, orientate înspre cei mai puţin norocoşi decât mine.

Tu ce faci ca să-ţi dovedeşti iubirea? Eu cred că, din dragoste pentru ţara ta, dar şi din respect pentru tine însuţi, ar trebui să te străduieşti să înveţi cât mai bine, pentru a deveni un bun profesionist. Indiferent de meseria pe care şi-o alege, un bun profesionist va fi respectat în viaţă şi va face cinste comunităţii în care profesează. Ai putea, de asemenea, ca în timpul liber să te orientezi spre voluntariat, să îţi alegi o organizaţie cu preocupări care ţi se potrivesc şi să dai o mână de ajutor.

Dar dacă, după ce îţi vei absolvi studiile, vei decide să pleci în străinătate, nu va însemna că nu eşti un bun român. Ca tine sunt milioane de oameni. Şi nu e vina lor că nu au rămas în ţară, ci e vina celor care ar fi trebuit să le asigure condiţii decente de trai aici, în România, şi nu au făcut-o. Nu poţi acuza pe cineva că îşi doreşte un salariu decent pentru munca pe care o prestează, pentru că vrea să trăiască într-o ţară cu un sistem medical şi de educaţie performante, pentru că îşi doreşte o justiţie independentă, imparţială şi o clasă politică mai curată.

Dar poţi şi să rămâi aici, şi să lupţi pentru ţara ta. Poţi să ieşi în stradă şi să protestezi. Poţi să îţi spui părerea. Poţi să semnezi petiţii şi să mergi în audienţă la senatorul sau deputatul tău. Eu iubesc România şi pentru zecile de mii de oameni care au ieşit şi încă mai ies în stradă atunci când li se pare că politicienii nu îi mai reprezintă. Atunci când văd că politicienii fac eforturi doar în beneficiul propriu şi al partidului, nu şi al celor care i-au votat. În aceste momente, când luptă pentru dreptate, pentru normalitate, simt că românii merită să fie respectaţi, că sunt cu adevărat demni şi verticali.

Tu, dacă vrei, poţi să pleci. Eu şi alţii ca mine vom rămâne aici şi vom lupta pentru dreptul tău de a pleca. Dar şi pentru şansa, oricât de mică ar fi, ca tu să te întorci, la un moment dat, înapoi.

Pentru că ştiu că, oricare ar fi drumul tău, iubeşti România.