Tot ce trebuie să ştiţi, ca studenţi sau cadre didactice universitare, despre plagiat şi încălcarea drepturilor de autor, pentru a vă feri de situaţiile neplăcute atunci când redactaţi lucrări ştiinţifice.
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene[2] prevede, în art. 26: ‘‘(1) Uniunea adoptă măsurile pentru instituirea sau asigurarea funcționării pieței interne, în conformitate cu dispozițiile incidente ale tratatelor.
(2) Piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatelor.[…]’’.
Conform art. 53 din Tratat: ‘‘(1) În vederea facilitării accesului la activitățile independente și a exercitării acestora, Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă directivele privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare, precum și privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la accesul la activitățile independente și la exercitarea acestora.
(2) În ceea ce privește profesiile medicale, paramedicale și farmaceutice, eliminarea treptată a restricțiilor este subordonată coordonării condițiilor de exercitare a acestora în diferitele state membre.’’
Din dispozițiile normative indicate reiese că libera circulație a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor presupune ca diplomele, certificatele și alte dovezi ale calificării profesionale emise în diversele state membre să fie recunoscute reciproc, în special pentru ca profesioniștii și lucrătorii care desfășoară o activitate independentă să se poată stabili într-un alt stat membru sau să poată presta temporar servicii.
Recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și altor dovezi ale calificării profesionale emise în România în statele membre ale Uniunii Europene impune adoptarea unor reglementări coerente și eficiente în domeniul educației, în toate etapele de învățământ, în special în etapa studiilor universitare de doctorat și în activitățile de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, în vederea prevenirii și sancționării faptelor de abatere de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare și fraudă academică, cum sunt plagiatul și autoplagiatul.
Studiul de față își propune să examineze anumite aspecte esențiale privind actuala reglementare și sancționare a faptelor de plagiat și autoplagiat, prin dispoziții legale care au ca obiect de reglementare asigurarea bunei conduite în activitatea de cercetare-dezvoltare și raporturile acestor reglementări cu normele privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală (în sfera cărora sunt cuprinse legile privind drepturile de proprietate industrială, dintre care vor fi avute în vedere în prezentul studiu legile cele mai uzuale: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie[3], Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor[4], Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice[5] și Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe) și sancționarea încălcării drepturilor de proprietate intelectuală pe calea acțiunii în contrafacere[6].
Legislația analizată este cea în vigoare la data de 14 septembrie 2016, data redactării prezentului studiu.
Studiul este organizat în două părți, urmate de o scurtă concluzie.
În prima parte este analizat înțelesul termenilor tehnico-juridici ‘‘plagiat’’ și ‘‘autoplagiat’’, având în vedere obiectul de reglementare și subiecții Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare[7] (denumită în continuare Legea nr. 206/2004), precum și dispozițiile legii în vigoare privitoare la educația națională, Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, la care Legea nr. 206/2004 face trimitere și Codul studiilor universitare de doctorat.
Legea nr. 206/2004 reglementează și sancționează în mod distinct două obligații care incumbă personalului de cercetare-dezvoltare: obligația de a respecta etica şi deontologia activităţii de cercetare-dezvoltare și obligația de a respecta drepturile de proprietate intelectuală.
În a doua parte, studiul are în vedere raportul dintre reglementarea faptei de plagiat și reglementarea protecției operelor originale prin drept de autor, pe de o parte și raportul dintre reglementarea faptei de autoplagiat și reglementarea protecției operelor originale prin drept de autor, pe de altă parte.
Studiul insită asupra cerințelor prevăzute de lege pentru calificarea unei fapte ca plagiat și/ sau autoplagiat și atrage atenția asupra unor cerințe propuse în doctrină, dar neprevăzute de lege și nerelevante pentru calificarea unei fapte ca plagiat și/sau autoplagiat.
Sunt aduse argumente în susținerea tezei potrivit căreia faptele de plagiat și autoplagiat nu sunt și nici nu trebuie să fie reglementate prin Legea nr. 8/1996 și/sau prin alte legi speciale în materia dreptului de proprietate intelectuală.
Este propusă respectarea standardelor de bune practici adoptate de universități europene clasate printre primele în clasamentul internațional al universităților QS World University Rankings® 2016-2017[8].
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene[2] prevede, în art. 26: ‘‘(1) Uniunea adoptă măsurile pentru instituirea sau asigurarea funcționării pieței interne, în conformitate cu dispozițiile incidente ale tratatelor.
(2) Piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatelor.[…]’’.
Conform art. 53 din Tratat: ‘‘(1) În vederea facilitării accesului la activitățile independente și a exercitării acestora, Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă directivele privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare, precum și privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la accesul la activitățile independente și la exercitarea acestora.
(2) În ceea ce privește profesiile medicale, paramedicale și farmaceutice, eliminarea treptată a restricțiilor este subordonată coordonării condițiilor de exercitare a acestora în diferitele state membre.’’
Din dispozițiile normative indicate reiese că libera circulație a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor presupune ca diplomele, certificatele și alte dovezi ale calificării profesionale emise în diversele state membre să fie recunoscute reciproc, în special pentru ca profesioniștii și lucrătorii care desfășoară o activitate independentă să se poată stabili într-un alt stat membru sau să poată presta temporar servicii.
Recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și altor dovezi ale calificării profesionale emise în România în statele membre ale Uniunii Europene impune adoptarea unor reglementări coerente și eficiente în domeniul educației, în toate etapele de învățământ, în special în etapa studiilor universitare de doctorat și în activitățile de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, în vederea prevenirii și sancționării faptelor de abatere de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare și fraudă academică, cum sunt plagiatul și autoplagiatul.
Studiul de față își propune să examineze anumite aspecte esențiale privind actuala reglementare și sancționare a faptelor de plagiat și autoplagiat, prin dispoziții legale care au ca obiect de reglementare asigurarea bunei conduite în activitatea de cercetare-dezvoltare și raporturile acestor reglementări cu normele privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală (în sfera cărora sunt cuprinse legile privind drepturile de proprietate industrială, dintre care vor fi avute în vedere în prezentul studiu legile cele mai uzuale: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie[3], Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor[4], Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice[5] și Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe) și sancționarea încălcării drepturilor de proprietate intelectuală pe calea acțiunii în contrafacere[6].
Legislația analizată este cea în vigoare la data de 14 septembrie 2016, data redactării prezentului studiu.
Studiul este organizat în două părți, urmate de o scurtă concluzie.
În prima parte este analizat înțelesul termenilor tehnico-juridici ‘‘plagiat’’ și ‘‘autoplagiat’’, având în vedere obiectul de reglementare și subiecții Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare[7] (denumită în continuare Legea nr. 206/2004), precum și dispozițiile legii în vigoare privitoare la educația națională, Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, la care Legea nr. 206/2004 face trimitere și Codul studiilor universitare de doctorat.
Legea nr. 206/2004 reglementează și sancționează în mod distinct două obligații care incumbă personalului de cercetare-dezvoltare: obligația de a respecta etica şi deontologia activităţii de cercetare-dezvoltare și obligația de a respecta drepturile de proprietate intelectuală.
În a doua parte, studiul are în vedere raportul dintre reglementarea faptei de plagiat și reglementarea protecției operelor originale prin drept de autor, pe de o parte și raportul dintre reglementarea faptei de autoplagiat și reglementarea protecției operelor originale prin drept de autor, pe de altă parte.
Studiul insită asupra cerințelor prevăzute de lege pentru calificarea unei fapte ca plagiat și/ sau autoplagiat și atrage atenția asupra unor cerințe propuse în doctrină, dar neprevăzute de lege și nerelevante pentru calificarea unei fapte ca plagiat și/sau autoplagiat.
Sunt aduse argumente în susținerea tezei potrivit căreia faptele de plagiat și autoplagiat nu sunt și nici nu trebuie să fie reglementate prin Legea nr. 8/1996 și/sau prin alte legi speciale în materia dreptului de proprietate intelectuală.
Este propusă respectarea standardelor de bune practici adoptate de universități europene clasate printre primele în clasamentul internațional al universităților QS World University Rankings® 2016-2017[8].
Comentarii
Trimiteți un comentariu