Drama petrecerii de Revelion

E sezonul petrecerilor şi nimic nu poate fi mai superficial din partea ta decât să-ţi închipui că toate petrecerile sunt vesele. Am constatat chiar eu că cel mai uşor se întâmplă să te simţi singur atunci când eşti înconjurat de lume. În plus, perioada aceasta, cu multe zile libere, care îţi dau răgazul să te gândeşti la tine şi la viaţa ta, favorizează tristeţea. Nemulţumirea. Şi chiar disperarea.

Oamenii care nu sunt implicaţi într-o relaţie merg la petrecerea de Revelion cu alte gânduri decât cei care fac parte dintr-un cuplu. De fapt, cu un singur gând: căîşi vor găsi perechea. Nu toţi îşi doresc o relaţie de durată, unii s-ar mulţumi şi cu câteva partide de sex. Uneori, însă, o relaţie bazată exclusiv pe sex te poate face să te simţi mai singur decât dacă nu ai avea pe nimeni.

Nu sunt o petrecăreaţă. În general, mă simt mai bine în cuibul meu, decât în mijlocul unor oameni pe care îi cunosc prea puţin şi care se agită caraghios pe ritmurile unor muzici proaste. De aceea, când am cunoscut-o pe Eleanor Lindsay Fynn, nu mă gândisem niciodată să radiografiez atmosfera unor petreceri. Nu programatic. Nu aşa cum a făcut-o ea. De altfel, cred că nu se gândise nimeni. De aceea m-a impresionat atât de mult.

Eleanor Lindsay Fynn este un artist fotograf din Marea Britanie. În urmă cu nişte ani, ea a fost invitată de Muzeul Florean în BaiaMare, pentru o expoziţie. Expoziţia ei de fotografie (şi combinată, fotografie cu grafică) a avut loc în Centrul Vechi, în sala de expoziii a Centrului de Afaceri Millennium. Îmi amintesc că am stat de vorbă cu ea atunci, era o femeie tânără, foarte plăcută, preocupată de felul în care funcţionează mintea oamenilor.

Pe parcursul realizării proiectului ei, Eleanor a urmărit petrecerile la care avea acces, realizând colaje de fotografii cu aceleaşi personaje în momente diferite ale nopţii şi, în general, fotografiindu-şi personajele dincolo de o anumită oră, după care regulile lumii obişnuite nu se mai aplică. Eleanor nu a urmărit atât strălucirea, bucuria, distracţia (deşi le-a surprins şi pe acestea), cât singurătatea, disperarea, sentimentul de vid care se naşte în sufletul unor oameni în astfel de situaţii. De asemenea, luându-şi ca exemple propriile prietene, a fost atentă la felul în care oamenii sunt tentaţi să îşi găsească un punct de sprijin în partenerul de cuplu, în alcool sau în droguri. Fiecare se caută pe sine, însă nu toţi reuşim să ne regăsim. Atunci când ne cuprinde panica, disperarea, se întâmplă să credem că sensul vieţii noastre îl reprezintă cel de lângă noi, iubitul, soţul prietenul. Sau să credem că a vedea viaţa în ceaţă e o şansă de a ne simţi mai bine în pielea noastră. Ori să credem că, dacă vom fi cu cîteva kilograme mai slabi, vom fi mai fericiţi, şi pentru acest scop să ne chinuim ani de zile cu diete ciudate.

Dar niciuna dintre aceste variante nu reprezintă o soluţie, ne atenţionează Eleanor Lindsay Fynn. Şi atunci, care e soluţia? Ce trebuie să facem pentru a ne simţi împliniţi? Unde să găsim fericirea?

Poate că fericirea e doar o stare de bine. O stare de acceptare a propriei noastre persoane, cu calităţi şi defecte. O stare de pace instaurată în sufletul nostru.

Nu ştiu, doar presupun.



(Găsiţi fotografiile lui Eleanor Lindsay Fynn şi crezul ei artistic aici: http://www.cmc.ro/florean_museum/photo1.php?lang=ro#1

Comentarii