Întotdeauna mi s-a părut că cele mai importante lucruri în viaţă trebuie să le facem la vârste nepotrivite. Spre exemplu, când avem între 16 şi 18 ani, când suntem bulversaţi hormonal şi când facem cele mai nesăbuite lucruri, cum ar fi să bem până când ne facem praştie sau să conducem maşini fără permis, ei bine, la această vârstă trebuie să ne alegem viitoarea carieră. O decizie grea, care ne va schimba viaţa, o decizie pe care o vom purta după noi până la moarte, şi care ar trebui luată la o vârstă când suntem mai calmi, mai aşezaţi şi când avem, deja, o oarecare experienţă.
În funcţie de ce vrem să facem în viaţă (sau de ce vor părinţii noştri ca noi să facem în viaţă – ceea ce iar nu e corect) ne alegem şi universitatea pe care o vom urma. Pe vremea mea, universitatea se alegea în funcţie de distanţă. Ca să fiu mai clar, cu cât o universitate era mai îndepărtată de casă, cu atât era mai râvnită. După o adolescenţă plină de frustrări, în care părinţii grijulii de abia îşi lăsau copiii să iasă din casă în afara orelor de şcoală, imaginaţia tinerilor proiecta o viaţă plină de destrăbălare undeva, într-un oraş la care era foarte greu de ajuns. Desigur, ar fi trebuit ca proaspeţii absolvenţi să privească şi reversul medaliei: cu cât universitatea era mai departe, cu atât pachetele de acasă ajungeau mai greu. Dar asta o aflau doar după o oarecare experienţă ca student.
Desigur că sunt şi tineri care urmează o universitate în oraşul sau în judeţul de baştină. De obicei, o fac din motive financiare. Asta, în cazul în care nu s-au născut chiar într-un oraş cu o veche tradiţie universitară. Deşi am întâlnit şi astfel de cazuri de tineri, care, deşi născuţi în Timişoara sau Iaşi, au preferat să urmeze studiile superioare la Cluj. Tot pentru că era departe.
Un alt criteriu după care îţi vei alege universitatea este prestigiul. Acum, între noi fie vorba, cele mai multe top-uri internaţionale ale universităţilor ocolesc România. Totuşi, există unele universităţi româneşti mai apreciate decât altele, pentru tradiţia lor, pentru profesorii lor şi pentru rezultatele studenţilor. Desigur că, dacă ţi-ai propus într-adevăr să faci şcoală, nu vei opta pentru o universitate implicată în diverse scandaluri, cum ar fi că oferă diplome pe bandă rulantă, fără ca un criteriu real să îl constituie cunoştinţele absolvenţilor. În general, vechile universităţi din marile centre universitare sunt şi cel mai bine cotate.
Dar, până la urmă, dacă vrei să înveţi o poţi face oriunde. Important e să te gândeşti cu seriozitate nu doar la prezent, ci şi la viitor, să te imaginezi la locul de muncă, aşa cum vei fi peste câţiva ani, şi să te întrebi dacă şeful tău sau pacientul tău, elevul tău sau clientul tău ar fi mulţumiţi de tine. Dacă crezi că da, atunci poţi să fii şi tu mulţumit. Dar dacă crezi că nu, atunci e cazul să te pui cu burta pe carte.
În funcţie de ce vrem să facem în viaţă (sau de ce vor părinţii noştri ca noi să facem în viaţă – ceea ce iar nu e corect) ne alegem şi universitatea pe care o vom urma. Pe vremea mea, universitatea se alegea în funcţie de distanţă. Ca să fiu mai clar, cu cât o universitate era mai îndepărtată de casă, cu atât era mai râvnită. După o adolescenţă plină de frustrări, în care părinţii grijulii de abia îşi lăsau copiii să iasă din casă în afara orelor de şcoală, imaginaţia tinerilor proiecta o viaţă plină de destrăbălare undeva, într-un oraş la care era foarte greu de ajuns. Desigur, ar fi trebuit ca proaspeţii absolvenţi să privească şi reversul medaliei: cu cât universitatea era mai departe, cu atât pachetele de acasă ajungeau mai greu. Dar asta o aflau doar după o oarecare experienţă ca student.
Desigur că sunt şi tineri care urmează o universitate în oraşul sau în judeţul de baştină. De obicei, o fac din motive financiare. Asta, în cazul în care nu s-au născut chiar într-un oraş cu o veche tradiţie universitară. Deşi am întâlnit şi astfel de cazuri de tineri, care, deşi născuţi în Timişoara sau Iaşi, au preferat să urmeze studiile superioare la Cluj. Tot pentru că era departe.
Un alt criteriu după care îţi vei alege universitatea este prestigiul. Acum, între noi fie vorba, cele mai multe top-uri internaţionale ale universităţilor ocolesc România. Totuşi, există unele universităţi româneşti mai apreciate decât altele, pentru tradiţia lor, pentru profesorii lor şi pentru rezultatele studenţilor. Desigur că, dacă ţi-ai propus într-adevăr să faci şcoală, nu vei opta pentru o universitate implicată în diverse scandaluri, cum ar fi că oferă diplome pe bandă rulantă, fără ca un criteriu real să îl constituie cunoştinţele absolvenţilor. În general, vechile universităţi din marile centre universitare sunt şi cel mai bine cotate.
Dar, până la urmă, dacă vrei să înveţi o poţi face oriunde. Important e să te gândeşti cu seriozitate nu doar la prezent, ci şi la viitor, să te imaginezi la locul de muncă, aşa cum vei fi peste câţiva ani, şi să te întrebi dacă şeful tău sau pacientul tău, elevul tău sau clientul tău ar fi mulţumiţi de tine. Dacă crezi că da, atunci poţi să fii şi tu mulţumit. Dar dacă crezi că nu, atunci e cazul să te pui cu burta pe carte.
Comentarii
Trimiteți un comentariu