Când eşti licean şi îţi proiectezi în minte studenţia, cu siguranţă nu te gândeşti la sesiune. Te gândeşti la studentele frumoase pe care o să le întâlneşti, la camera de cămin pe care o s-o împarţi cu prietenii tăi nebuni, la libertate, la faptul că vei putea intra într-un bar fără să te sâcâie nimeni cu înrebarea „Puştiule, câţi ani ai?”, la spectacolele de teatru pe care o să le vezi, la trupele rock ale căror concerte nu le vei mai pierde, la frumuseţea vieţii şi la tinereţea care e atât de mişto.
Odată ajuns student, încerci să îţi pui în practică toate visurile, cât mai repede. E ca şi cum, după o perioadă de grevă a foamei, ţi s-ar aşterne în faţă o masă plină cu bunătăţi. Nu te-ai mulţumi doar să guşti din câteva preparate, ci ai „balota” cu lăcomie din toate, până când ţi-ai simţi stomacul umflat şi dureros.
Scăpat de sub supravegherea părinţilor, te dedai unei vieţi de huzur. Chiar dacă banii nu sunt mulţi, te descurci, astfel încât să nu îţi lipsească distracţiile. În anul întâi mergi la toate cursurile, apoi, în anii următori, le mai răreşti. Dar studiul, după cursuri, tinde spre zero.
Sesiunea este o perioadă neagră. Te gândeşti la ea doar atunci când nu mai ai încotro. Când data şi ora examenelor sunt fixate, când vezi că timpul trece şi momentul de groază se apropie cu repeziciune, te apuci de studiat. De multe ori, asta se întâmplă cu o seară înainte de examen. Spui adio somnului, consumul de cafea pe cap de student creşte văzând cu ochii, îţi apar riduri pe frunte, devii preocupat şi nervos, înjuri creativ, în perioadele în care nu te rogi cu ardoare, ai mustrări de conştiinţă, îţi promiţi că nu vei mai lăsa învăţatul pentru ultima noapte niciodată, că, dacă vei lua notă de trecere, vei fi un om mai bun şi mai generos etc. şamd. Data viitoare, totul se întâmplă aidoma. Odată examenul luat, memoria se şterge automat, criza de conştiinţă dispare, ridurile de pe frunte se întind ca tratate cu acid hialuronic, cheful de viaţă revine, iar tu râzi de tine, cel care ai fost cu o zi în urmă.
Şi totuşi, ce ar fi studenţia fără sesiune? O viaţă de huzur îşi are neajunsurile ei. La urma urmei, trăieşti pe banii părinţilor, şi asta nu face bine la conştiinţă. Eşti major, ai scăpat de supravegherea lor, dar nu de tot, atâta timp cât depinzi financiar de ei. Examenele îţi dau sentimentul că nu trăieşti degeaba. Că faci ceva util cu viaţa ta. Că te pregăteşti cu adevărat pentru viitor. Că studenţia nu e doar distracţie, ci e un pas important către o viitoare carieră.
Aşa că fii tare. Fă-ţi o cafea, aprinde-ţi lampa şi citeşte. Mâine ai examen.
Odată ajuns student, încerci să îţi pui în practică toate visurile, cât mai repede. E ca şi cum, după o perioadă de grevă a foamei, ţi s-ar aşterne în faţă o masă plină cu bunătăţi. Nu te-ai mulţumi doar să guşti din câteva preparate, ci ai „balota” cu lăcomie din toate, până când ţi-ai simţi stomacul umflat şi dureros.
Scăpat de sub supravegherea părinţilor, te dedai unei vieţi de huzur. Chiar dacă banii nu sunt mulţi, te descurci, astfel încât să nu îţi lipsească distracţiile. În anul întâi mergi la toate cursurile, apoi, în anii următori, le mai răreşti. Dar studiul, după cursuri, tinde spre zero.
Sesiunea este o perioadă neagră. Te gândeşti la ea doar atunci când nu mai ai încotro. Când data şi ora examenelor sunt fixate, când vezi că timpul trece şi momentul de groază se apropie cu repeziciune, te apuci de studiat. De multe ori, asta se întâmplă cu o seară înainte de examen. Spui adio somnului, consumul de cafea pe cap de student creşte văzând cu ochii, îţi apar riduri pe frunte, devii preocupat şi nervos, înjuri creativ, în perioadele în care nu te rogi cu ardoare, ai mustrări de conştiinţă, îţi promiţi că nu vei mai lăsa învăţatul pentru ultima noapte niciodată, că, dacă vei lua notă de trecere, vei fi un om mai bun şi mai generos etc. şamd. Data viitoare, totul se întâmplă aidoma. Odată examenul luat, memoria se şterge automat, criza de conştiinţă dispare, ridurile de pe frunte se întind ca tratate cu acid hialuronic, cheful de viaţă revine, iar tu râzi de tine, cel care ai fost cu o zi în urmă.
Şi totuşi, ce ar fi studenţia fără sesiune? O viaţă de huzur îşi are neajunsurile ei. La urma urmei, trăieşti pe banii părinţilor, şi asta nu face bine la conştiinţă. Eşti major, ai scăpat de supravegherea lor, dar nu de tot, atâta timp cât depinzi financiar de ei. Examenele îţi dau sentimentul că nu trăieşti degeaba. Că faci ceva util cu viaţa ta. Că te pregăteşti cu adevărat pentru viitor. Că studenţia nu e doar distracţie, ci e un pas important către o viitoare carieră.
Aşa că fii tare. Fă-ţi o cafea, aprinde-ţi lampa şi citeşte. Mâine ai examen.
Comentarii
Trimiteți un comentariu