Universităţile, sau unele dintre ele, cel puţin, promiteau, la un moment dat, că îşi vor urmări absolvenţii. Că vor întocmi o situaţie cu foştii lor studenţi şi cu actuala lor ocupaţie: dacă s-au angajat sau nu şi în ce domeniu. Mi s-a părut de la început o idee bună, pentru că eu cred că rolul universităţii nu e doar să educe, ci să educe cu un scop.
Eu cred că universităţile ar trebui să îşi adapteze oferta educaţională în funcţie de cerinţele pieţei muncii. Dacă se observă că cei mai mulţi absolvenţi de jurnalism – care, de altfel, în ziua de azi sunt ridicol de numeroşi - au ajuns secretare, şi că cei mai mulţi ingineri profesează ca taximetrişti, atunci ar trebui scăzut numărul locurilor de la specializările respective. Nu neg faptul că există tineri – sau mai puţin tineri – care urmează o facultate doar cu scopul de a se îmbogăţi spiritual, fără a dori să profeseze în acel domeniu. Însă, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, tinerii merg la facultate ca un pas premergător găsirii unui loc de muncă. După absolvire, însă, ei constată, de multe ori, că oferta de locuri de muncă din domeniul pe care l-au studiat este insuficientă şi că ei trebuie să se orienteze spre altceva. Iar cei trei ani de facultate nu au fost pierduţi degeaba – nicio formă de educaţie nu este degeaba, ea te îmbogăţeşte oricum şi îţi deschide noi perspective – dar ar fi putut fi folosiţi mult mai bine, alegând o specializare diferită.
Pe de altă parte, se pune problema vocaţiei. Există oameni cu aplecare spre domeniul umanist, la fel cum există oameni cu aplecare către domeniul tehnic şi aşa mai departe. Sigur că o persoană căreia întotdeauna i-au plăcut limbile străine şi literatura nu se va îndrepta către informatică, chiar dacă universitatea va oferi de două ori mai multe locuri la informatică decât la litere, spre exemplu. Această persoană va dori, probabil, să devină profesor, dar poate că nu va găsi un astfel depost liber. Asta nu înseamnă că anii de pregătire au fost timp pierdut. Ea poate să devină traducător sau scriitor, sau pur şi simplu un bun cititor. Chiar dacă supravieţuirea şi-o asigură din alte activităţi.
Voiam să subliniez faptul că repartiţia locurilor la universităţi, pe diferite specializări, nu se poate face haotic. Ea trebuie să ţină seama de anumite criterii şi trebuie să fie suficient de elastică, de maleabilă, încât să se adapteze an de an la piaţa muncii, aflată în continuă schimbare.
Eu cred că universităţile ar trebui să îşi adapteze oferta educaţională în funcţie de cerinţele pieţei muncii. Dacă se observă că cei mai mulţi absolvenţi de jurnalism – care, de altfel, în ziua de azi sunt ridicol de numeroşi - au ajuns secretare, şi că cei mai mulţi ingineri profesează ca taximetrişti, atunci ar trebui scăzut numărul locurilor de la specializările respective. Nu neg faptul că există tineri – sau mai puţin tineri – care urmează o facultate doar cu scopul de a se îmbogăţi spiritual, fără a dori să profeseze în acel domeniu. Însă, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, tinerii merg la facultate ca un pas premergător găsirii unui loc de muncă. După absolvire, însă, ei constată, de multe ori, că oferta de locuri de muncă din domeniul pe care l-au studiat este insuficientă şi că ei trebuie să se orienteze spre altceva. Iar cei trei ani de facultate nu au fost pierduţi degeaba – nicio formă de educaţie nu este degeaba, ea te îmbogăţeşte oricum şi îţi deschide noi perspective – dar ar fi putut fi folosiţi mult mai bine, alegând o specializare diferită.
Pe de altă parte, se pune problema vocaţiei. Există oameni cu aplecare spre domeniul umanist, la fel cum există oameni cu aplecare către domeniul tehnic şi aşa mai departe. Sigur că o persoană căreia întotdeauna i-au plăcut limbile străine şi literatura nu se va îndrepta către informatică, chiar dacă universitatea va oferi de două ori mai multe locuri la informatică decât la litere, spre exemplu. Această persoană va dori, probabil, să devină profesor, dar poate că nu va găsi un astfel depost liber. Asta nu înseamnă că anii de pregătire au fost timp pierdut. Ea poate să devină traducător sau scriitor, sau pur şi simplu un bun cititor. Chiar dacă supravieţuirea şi-o asigură din alte activităţi.
Voiam să subliniez faptul că repartiţia locurilor la universităţi, pe diferite specializări, nu se poate face haotic. Ea trebuie să ţină seama de anumite criterii şi trebuie să fie suficient de elastică, de maleabilă, încât să se adapteze an de an la piaţa muncii, aflată în continuă schimbare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu