Marile decizii în viață trebuie să le iei de unul singur. Trebuie să stai, să te gândești, să-ți faci o autoanaliză și apoi să faci cum te taie capul. Iar prima mare decizie pe care trebuie să o iei este alegerea facultății.
Nu e treaba părinților să facă asta. Oricât și-ar dori ca visele lor nerealizate să fie împlinite de copii. Oricât de mult ar dori binele copiilor lor. Desigur, un sfat este întotdeauna binevenit. Dar nu presiuni de genul „faci așa, pentru că noi știm ce e mai bine pentru tine”.
Am avut întotdeauna aplecare spre materiile umaniste. Am urmat primele două clase de liceu la un profil real și m-am descurcat, dar nu m-am regăsit acolo. Apoi am urmat o facultate în urma căreia doream să pot face ceea ce îmi plăcea. După niște ani de la absolvire, părinții mei au început să mă preseze. Erau îngrijorați că salariul pe care îl câștigam era prea mic și că nu aveam să mă descurc singură în viață. La ora aceea, ei mă ajutau, inclusiv financiar, însă se gândeau la faptul că erau în vârstă și că ajutorul lor nu va fi disponibil la infinit.
Așa că m-au bătut la cap să urmez un master în economie. Să învăț să fac bani. M-am opus cât m-a opus, apoi am obosit și m-am conformat.
Admiterea a fost cel mai simplu lucru din lume. Un dosar cu actele de studii și gata. Dar pe urmă au început cursurile. Cele de matematică erau incredibile. Tabla se umplea de ecuații și de semne pe care nu le înțelegeam. Apoi cineva o ștergea și se umplea iar. Am mai mers la vreo două cursuri care m-au lăsat mască. Apoi am renunțat. Cu plânsete și cu sughițuri, i-am anunțat pe ai mei că masterul acela nu e de mine. Că am avut bunăvoință, dar asta nu era de ajuns.
Există oameni care pot face în viață ce vor. Care sunt atât de inteligenți, încât ar putea fi buni în orice profesie. Pentru noi, ceilalți, există talentul. Suntem atrași de un anumit domeniu, și doar urmându-l vom da tot ce e mai bun în noi. Poate că avem mai multe talente. Dar dacă vom încerca să facem altceva decât lucrurile spre care suntem atrași, vom constata că suntem neîndemânatici, nepricepuți.
De aceea, atunci când luăm decizii majore în viață, e bine să avem încredere în noi. Pentru că noi știm cel mai bine ce ne-ar plăcea să facem.
Nu e treaba părinților să facă asta. Oricât și-ar dori ca visele lor nerealizate să fie împlinite de copii. Oricât de mult ar dori binele copiilor lor. Desigur, un sfat este întotdeauna binevenit. Dar nu presiuni de genul „faci așa, pentru că noi știm ce e mai bine pentru tine”.
Am avut întotdeauna aplecare spre materiile umaniste. Am urmat primele două clase de liceu la un profil real și m-am descurcat, dar nu m-am regăsit acolo. Apoi am urmat o facultate în urma căreia doream să pot face ceea ce îmi plăcea. După niște ani de la absolvire, părinții mei au început să mă preseze. Erau îngrijorați că salariul pe care îl câștigam era prea mic și că nu aveam să mă descurc singură în viață. La ora aceea, ei mă ajutau, inclusiv financiar, însă se gândeau la faptul că erau în vârstă și că ajutorul lor nu va fi disponibil la infinit.
Așa că m-au bătut la cap să urmez un master în economie. Să învăț să fac bani. M-am opus cât m-a opus, apoi am obosit și m-am conformat.
Admiterea a fost cel mai simplu lucru din lume. Un dosar cu actele de studii și gata. Dar pe urmă au început cursurile. Cele de matematică erau incredibile. Tabla se umplea de ecuații și de semne pe care nu le înțelegeam. Apoi cineva o ștergea și se umplea iar. Am mai mers la vreo două cursuri care m-au lăsat mască. Apoi am renunțat. Cu plânsete și cu sughițuri, i-am anunțat pe ai mei că masterul acela nu e de mine. Că am avut bunăvoință, dar asta nu era de ajuns.
Există oameni care pot face în viață ce vor. Care sunt atât de inteligenți, încât ar putea fi buni în orice profesie. Pentru noi, ceilalți, există talentul. Suntem atrași de un anumit domeniu, și doar urmându-l vom da tot ce e mai bun în noi. Poate că avem mai multe talente. Dar dacă vom încerca să facem altceva decât lucrurile spre care suntem atrași, vom constata că suntem neîndemânatici, nepricepuți.
De aceea, atunci când luăm decizii majore în viață, e bine să avem încredere în noi. Pentru că noi știm cel mai bine ce ne-ar plăcea să facem.
articol sponsorizat de Colegiul Economic
Frumos articol
RăspundețiȘtergere