Nu am mai auzit nimic, în ultimul timp, despre propunerea Ministerului Educaţiei privind “legarea de glie” a absolvenţilor de învăţământ superior subvenţionat de stat.
Asta ar putea însemna şi că ideea a fost abandonată, ceea ce nu ar fi deloc un lucru rău.
Reamintesc că, în urmă cu aproximativ 6 luni, pe vremea când ministru al educaţiei era maramureşeanul Liviu Marian Pop, acesta a semnat un document prin care susţinea ca studenţii de pe locurile subvenţionate de stat să fie obligaţi să lucreze un număr corespunzător de ani în ţară, după absolvire, sau, dacă nu, să îşi plătească şcoala. Ministrul arăta atunci că introducerea acestei condiţionări ar putea fi realizată prin modificarea Legii educaţiei nr. 1/2011.
În prezent, singura condiţionare impusă studenţilor pentru a beneficia de finanţare de la bugetul de stat este cea a performanţei academice. Ministrul Pop a menţionat ca formulă posibilă ideea introducerii unui contract pe care studenţii aflaţi pe locuri subvenţionate de stat să îl semneze la începerea studiilor şi prin care ei să se arate de acord cu această condiţionare.
Documentul emis de Ministerul Educaţiei preciza şi faptul că perioada în care tinerii urmau să fie obligaţi să lucreze în ţară nu ar fi trebuit limitată la momentul finalizării studiilor, ci ea ar fi putut fi aleasă de către fiecare absolvent într-un interval de 10 ani de la momentul absolvirii facultăţii. Acelaşi document făcea trimitere şi la o propunere a Academiei Române, ca absolvenţii de studii superioare care au beneficiat de locuri finanţate de la bugetul de stat să muncească în România o perioadă egală cu durata studiilor universitare subvenţionate. Această propunere a Academiei a fost inclusă în “Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani”, ceea ce înseamnă că ideea ar putea fi readusă în discuţie la un moment dat.
Desigur, lipsa oamenilor specializaţi pe piaţa forţei de muncă din România este o realitate. Angajatorii, mai ales cei din mediul privat, ştiu cel mai bine cât de greu este să găseşti personal capabil. Cu toate acestea, a impune această “legare de glie” a absolvenţilor mi se pare o strategie greşită, în condiţiile în care România e parte a Uniunii Europene, deci a unei pieţe libere.
Nu cu forţa trebuie redresată piaţa forţei de muncă din ţară, ci oferind absolvenţilor condiţii atractive de muncă, pentru ca ei să îşi dorească să rămână. Sigur, s-a încercat asta cu medicii, crescându-li-se salariile. Sunt convinsă că măsura nu se va dovedi suficientă.
Tinerii nu pleacă din ţară doar pentru că aici li se oferă salarii mici. Ei pleacă şi pentru că, de cele mai multe ori, condiţiile de muncă de aici sunt incomparabile cu cele care li se oferă în străinătate. Şi mai sunt şi alte cauze.
Cauze economice şi politice. Pentru că în Occident nu ţi se va întâmpla să afli peste noapte că salariul ţi-a scăzut, în timp ce mai marii politici încearcă să te convingă că el ţi-a crescut.
Şi nici nu vei trăi sub ameninţarea că, de mâine sau de poimâine, parte din pensia ta administrată privat va fi naţionalizată. Şi nici nu te vei enerva zi de zi, de câte ori vei deschide televizorul, văzând cum cei din fruntea ţării îţi încalcă libertăţile fundamentale şi demnitatea.
Când ţara aceasta se va opri din căderea liberă, de abia atunci vom putea visa ca tinerii să nu o mai ia la goană imediat după absolvirea studiilor.
Căci, la urma urmei, o viaţă avem, şi fiecare dintre noi pune mai presus de orice binele propriu. Patriotismul rămâne să fie, adesea, doar o vorbă fără sens în gura celor care devalizează ţara.
Asta ar putea însemna şi că ideea a fost abandonată, ceea ce nu ar fi deloc un lucru rău.
Reamintesc că, în urmă cu aproximativ 6 luni, pe vremea când ministru al educaţiei era maramureşeanul Liviu Marian Pop, acesta a semnat un document prin care susţinea ca studenţii de pe locurile subvenţionate de stat să fie obligaţi să lucreze un număr corespunzător de ani în ţară, după absolvire, sau, dacă nu, să îşi plătească şcoala. Ministrul arăta atunci că introducerea acestei condiţionări ar putea fi realizată prin modificarea Legii educaţiei nr. 1/2011.
În prezent, singura condiţionare impusă studenţilor pentru a beneficia de finanţare de la bugetul de stat este cea a performanţei academice. Ministrul Pop a menţionat ca formulă posibilă ideea introducerii unui contract pe care studenţii aflaţi pe locuri subvenţionate de stat să îl semneze la începerea studiilor şi prin care ei să se arate de acord cu această condiţionare.
Documentul emis de Ministerul Educaţiei preciza şi faptul că perioada în care tinerii urmau să fie obligaţi să lucreze în ţară nu ar fi trebuit limitată la momentul finalizării studiilor, ci ea ar fi putut fi aleasă de către fiecare absolvent într-un interval de 10 ani de la momentul absolvirii facultăţii. Acelaşi document făcea trimitere şi la o propunere a Academiei Române, ca absolvenţii de studii superioare care au beneficiat de locuri finanţate de la bugetul de stat să muncească în România o perioadă egală cu durata studiilor universitare subvenţionate. Această propunere a Academiei a fost inclusă în “Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani”, ceea ce înseamnă că ideea ar putea fi readusă în discuţie la un moment dat.
Desigur, lipsa oamenilor specializaţi pe piaţa forţei de muncă din România este o realitate. Angajatorii, mai ales cei din mediul privat, ştiu cel mai bine cât de greu este să găseşti personal capabil. Cu toate acestea, a impune această “legare de glie” a absolvenţilor mi se pare o strategie greşită, în condiţiile în care România e parte a Uniunii Europene, deci a unei pieţe libere.
Nu cu forţa trebuie redresată piaţa forţei de muncă din ţară, ci oferind absolvenţilor condiţii atractive de muncă, pentru ca ei să îşi dorească să rămână. Sigur, s-a încercat asta cu medicii, crescându-li-se salariile. Sunt convinsă că măsura nu se va dovedi suficientă.
Tinerii nu pleacă din ţară doar pentru că aici li se oferă salarii mici. Ei pleacă şi pentru că, de cele mai multe ori, condiţiile de muncă de aici sunt incomparabile cu cele care li se oferă în străinătate. Şi mai sunt şi alte cauze.
Cauze economice şi politice. Pentru că în Occident nu ţi se va întâmpla să afli peste noapte că salariul ţi-a scăzut, în timp ce mai marii politici încearcă să te convingă că el ţi-a crescut.
Şi nici nu vei trăi sub ameninţarea că, de mâine sau de poimâine, parte din pensia ta administrată privat va fi naţionalizată. Şi nici nu te vei enerva zi de zi, de câte ori vei deschide televizorul, văzând cum cei din fruntea ţării îţi încalcă libertăţile fundamentale şi demnitatea.
Când ţara aceasta se va opri din căderea liberă, de abia atunci vom putea visa ca tinerii să nu o mai ia la goană imediat după absolvirea studiilor.
Căci, la urma urmei, o viaţă avem, şi fiecare dintre noi pune mai presus de orice binele propriu. Patriotismul rămâne să fie, adesea, doar o vorbă fără sens în gura celor care devalizează ţara.
Comentarii
Trimiteți un comentariu