Am văzut azi pe Facebook un anunț care m-a lăsat perplexă. Era un program pe zile și ore pentru sfințirea unor cămine studențești și pentru ”rugăciunea pentru spor la învățătură”. N-am știut, în primul moment, dacă să râd sau să plâng.
Recunosc, pe vremea mea, în universitatea unde am învățat nu s-au practicat astfel de obiceiuri. Nimeni nu a sfințit camerele de cămin și nici nu s-a organizat o rugăciune în grup pentru spor la învățat. Ce e drept, Satana intra destul de des în camerele de cămin ale fetelor, sub forma unor studenți din căminul de băieți vecin.
Dar era un Satan prietenos, iubitor și cu simțul umorului, așa că mereu era bine primit. Pe de altă parte, atunci când voiam să avem spor la învățat, ne făceam o cafea la ibric, pe reșoul din dotare, și amânam somnul pentru noaptea următoare. De cele mai multe ori, metoda dădea rezultate.
Ce vreau să spun, dincolo de glumă, este faptul că universitatea este o instituție de învățământ. O instituție de cunoaștere, în care nu se potrivește dictonul „crede și nu cerceta”. Din contră, pe vremea mea, atât cadrele didactice, cât și studenții, erau îndemnați să cerceteze cât mai mult, și chiar o făceau.
Astăzi nu prea mai am contact cu mediul academic, așa că este posibil ca obiceiurile să se fi schimbat. De altfel, numeroasele cazuri de plagiat, dintre care sunt vizibile numai cele mai odioase, probabil că pornesc tot de la acest dicton, puțin adaptat: „copiază și nu cerceta”.
Desigur, credința religioasă nu trebuie să fie respinsă de universitate. Fiecare este liber să creadă în ce/cine vrea și să se roage cât poftește, chiar și pentru spor la învățătură, dacă crede că asta îi este de ajutor. Dar nu mi se pare firesc să confunzi lumea academică cu mediul bisericesc și să organizezi rugăciuni în grup și sfințiri la grămadă.
Poate că asta îi deranjează pe unii studenți, care sunt atei sau care sunt credincioși nepracticanți. S-a gândit cineva la asta? Ori suntem stat laic, și ne ocupăm de cele sfinte acasă și în biserică, ori suntem stat ortodox, și atunci ungem cu mir parlamentarii în Casa Poporului și pupăm moaște la nivel guvernamental.
Dar poate ne întreabă și pe noi cineva, înainte să se ia o decizie în sensul acesta.
Că eu, una, nu am votat niciun Daniel la alegerile trecute.
*Studentul Rebel
Recunosc, pe vremea mea, în universitatea unde am învățat nu s-au practicat astfel de obiceiuri. Nimeni nu a sfințit camerele de cămin și nici nu s-a organizat o rugăciune în grup pentru spor la învățat. Ce e drept, Satana intra destul de des în camerele de cămin ale fetelor, sub forma unor studenți din căminul de băieți vecin.
Dar era un Satan prietenos, iubitor și cu simțul umorului, așa că mereu era bine primit. Pe de altă parte, atunci când voiam să avem spor la învățat, ne făceam o cafea la ibric, pe reșoul din dotare, și amânam somnul pentru noaptea următoare. De cele mai multe ori, metoda dădea rezultate.
Ce vreau să spun, dincolo de glumă, este faptul că universitatea este o instituție de învățământ. O instituție de cunoaștere, în care nu se potrivește dictonul „crede și nu cerceta”. Din contră, pe vremea mea, atât cadrele didactice, cât și studenții, erau îndemnați să cerceteze cât mai mult, și chiar o făceau.
Astăzi nu prea mai am contact cu mediul academic, așa că este posibil ca obiceiurile să se fi schimbat. De altfel, numeroasele cazuri de plagiat, dintre care sunt vizibile numai cele mai odioase, probabil că pornesc tot de la acest dicton, puțin adaptat: „copiază și nu cerceta”.
Desigur, credința religioasă nu trebuie să fie respinsă de universitate. Fiecare este liber să creadă în ce/cine vrea și să se roage cât poftește, chiar și pentru spor la învățătură, dacă crede că asta îi este de ajutor. Dar nu mi se pare firesc să confunzi lumea academică cu mediul bisericesc și să organizezi rugăciuni în grup și sfințiri la grămadă.
Poate că asta îi deranjează pe unii studenți, care sunt atei sau care sunt credincioși nepracticanți. S-a gândit cineva la asta? Ori suntem stat laic, și ne ocupăm de cele sfinte acasă și în biserică, ori suntem stat ortodox, și atunci ungem cu mir parlamentarii în Casa Poporului și pupăm moaște la nivel guvernamental.
Dar poate ne întreabă și pe noi cineva, înainte să se ia o decizie în sensul acesta.
Că eu, una, nu am votat niciun Daniel la alegerile trecute.
*Studentul Rebel
Comentarii
Trimiteți un comentariu