O lege care își propune să descurajeze plagiatul a fost promulgată de președintele României și a intrat în vigoare de curând. Legea prevede că școlile doctorale sunt obligate să transmită, în termen de șase luni, lucrările de doctorat Bibliotecii Naționale, inclusiv în copie digitală, unde vor putea fi citite și verificate de oricine dorește.
Legea a fost inițiată de Uniunea Salvați România, partid care susține că în România există peste 10.000 de lucrări plagiate. Periodic, jurnaliști români (dintre care Emilia Șercan este cea mai constantă) scot la iveală lucrări de doctorat integral sau parțial plagiate, aparținând unor persoane pe care le vedem aproape zilnic la televizor, politicieni, oameni cu funcții importante, oameni plătiți bine inclusiv datorită unor titluri obținute pe nedrept.
Legea română prevede accesul public la lucrările doctorale, care sunt finanțate din bani publici. Este foarte normal ca cercetătorii să poată avea acces la toate lucrările editate anterior, pentru a fi la curent cu stadiul la care au ajuns cercetările în domeniul lor.
Pe de altă parte, noua lege ajută Biblioteca Națională, care nu mai trebuie să facă acum efortul de a digitaliza lucrările primite. O altă lege, privind înființarea unui Depozit Național Electronic al Lucrărilor Științifice, inițiată tot de USR, se află blocată în Parlament.
Legea privind obligația școlilor doctorale de a transmite lucrările de doctorat Bibliotecii Naționale ar trebui să funcționeze și ca o „sperietoare” pentru cei care doresc să avanseze în carieră. Astfel, aceștia se vor gândi, probabil, mai bine înainte de a da copy-paste unor pasaje, pagini sau chiar teze întregi, având în vedere faptul că lucrările vor fi disponibile pentru a fi verificate de către oricine, inclusiv de către jurnaliști.
Legea este o măsură reparatorie pentru cercetătorii de bună-credință, pentru cei care muncesc ani de zile pentru a obține un titlu de doctor. Nu este posibil ca acești oameni să fie așezați la același nivel cu cei care își copiază teza de doctorat, astfel dovedindu-se nu doar incapabili de a realiza o lucrare prin forțe proprii, ci și autori de furt intelectual. Nu este posibil ca prestigiul și veniturile cuiva să crească în urma săvârșirii unei ilegalități, a unui furt, iar acesta să trateze cu superioritate oameni cinstiți, care au ajuns să fie respectați de societate prin propriile eforturi, prin muncă susținută și renunțări repetate.
Noua lege a lucrărilor doctorale este un pas, poate nu suficient, dar încurajator înspre o necesară curățenie în mediul știintific românesc și înspre o selecție reală a valorilor.
Legea a fost inițiată de Uniunea Salvați România, partid care susține că în România există peste 10.000 de lucrări plagiate. Periodic, jurnaliști români (dintre care Emilia Șercan este cea mai constantă) scot la iveală lucrări de doctorat integral sau parțial plagiate, aparținând unor persoane pe care le vedem aproape zilnic la televizor, politicieni, oameni cu funcții importante, oameni plătiți bine inclusiv datorită unor titluri obținute pe nedrept.
Legea română prevede accesul public la lucrările doctorale, care sunt finanțate din bani publici. Este foarte normal ca cercetătorii să poată avea acces la toate lucrările editate anterior, pentru a fi la curent cu stadiul la care au ajuns cercetările în domeniul lor.
Pe de altă parte, noua lege ajută Biblioteca Națională, care nu mai trebuie să facă acum efortul de a digitaliza lucrările primite. O altă lege, privind înființarea unui Depozit Național Electronic al Lucrărilor Științifice, inițiată tot de USR, se află blocată în Parlament.
Legea privind obligația școlilor doctorale de a transmite lucrările de doctorat Bibliotecii Naționale ar trebui să funcționeze și ca o „sperietoare” pentru cei care doresc să avanseze în carieră. Astfel, aceștia se vor gândi, probabil, mai bine înainte de a da copy-paste unor pasaje, pagini sau chiar teze întregi, având în vedere faptul că lucrările vor fi disponibile pentru a fi verificate de către oricine, inclusiv de către jurnaliști.
Legea este o măsură reparatorie pentru cercetătorii de bună-credință, pentru cei care muncesc ani de zile pentru a obține un titlu de doctor. Nu este posibil ca acești oameni să fie așezați la același nivel cu cei care își copiază teza de doctorat, astfel dovedindu-se nu doar incapabili de a realiza o lucrare prin forțe proprii, ci și autori de furt intelectual. Nu este posibil ca prestigiul și veniturile cuiva să crească în urma săvârșirii unei ilegalități, a unui furt, iar acesta să trateze cu superioritate oameni cinstiți, care au ajuns să fie respectați de societate prin propriile eforturi, prin muncă susținută și renunțări repetate.
Noua lege a lucrărilor doctorale este un pas, poate nu suficient, dar încurajator înspre o necesară curățenie în mediul știintific românesc și înspre o selecție reală a valorilor.
La final, va rugam sa ne scuzati o clipa Mai Dulce
Noul Magazin Online - Cofetaria Mai Dulce Baia Mare
Comentarii
Trimiteți un comentariu