Cazul Emiliei Șercan, jurnalista de investigație care a fost amenințată cu moartea în situația în care nu oprește șirul dezvăluirilor, este scandalos. Dacă mai există persoane care nu au auzit de Emilia Șercan, ea este jurnalista care în ultimii ani a scris aproape exclusiv despre persoanele importante din țara asta care și-au obținut titlul de doctor prin furt. Pentru că plagiatul nu este altceva decât un furt.
Emilia Șercan își petrece timpul prin biblioteci și universități, iar din când în când mai aruncă câte o bombă pe piața media. Aflăm, astfel, despre diverse persoane care ocupă funcții înalte, până la miniștri, care și-au obținut privilegiile actuale pe nedrept.
Într-o țară normală, munca Emiliei Șercan ar fi trebuit să fie atributul unei instituții. O instituție care să verifice temeinicia unor teze de doctorat care conferă posesorului prestigiu, accesul la funcții și la salarii mari. Dar la noi, asta nu se întâmplă.
De curând, Emilia Șercan a fost amenințată cu moartea. Întâmplător sau nu, s-a întâmplat tocmai când cerceta unele teze de doctorat de la Academia de Poliție, instituție aflată în subordinea Ministerului de Interne. Jurnalista a mărturisit că a mai fost șicanată și în trecut, dar că niciodată amenințările nu au ajuns la un asemenea nivel. Ministrul de interne, pesedista Carmen Dan, a declarat că îi oferă tot sprijinul și că vinovații trebuie să plătească.
Dacă Emilia Șercan va avea într-un fel de suferit, va fi foarte grav. Țara noastră va cădea în rândul statelor în care jurnaliștii nu pot să își exercite meseria în siguranță. În care viața și sănătatea le sunt puse în pericol.
Starea presei din România este oricum jalnică. Instituțiile de presă care își fac cu adevărat treaba, care au rămas „câini de pază ai democrației”, sunt foarte puține. Cele mai multe sunt cumpărate de partidele de la putere. La nivelul județelor, situația este și mai gravă. Ziarele și televiziunile au devenit, practic, tribune de la care puterea își recită propria viziune asupra realității.
Într-un asemenea context, rolul celor câțiva ziariști care au rămas să lupte pe baricade este cu atât mai important. Opinia publică așteaptă de la ei imposibilul. Răspunsul Emiliei Șercan la amenințarea cu moartea a fost că nu se va opri. Va merge mai departe cu dezvăluirile, indiferent de consecințe. E un răspuns curajos. Dar Emilia Șercan nu trebuie să devină un martir. Instituțiile statului trebuie să își facă treaba și să o protejeze. Altfel, vor dovedi doar că sunt de partea infractorilor.
Emilia Șercan își petrece timpul prin biblioteci și universități, iar din când în când mai aruncă câte o bombă pe piața media. Aflăm, astfel, despre diverse persoane care ocupă funcții înalte, până la miniștri, care și-au obținut privilegiile actuale pe nedrept.
Într-o țară normală, munca Emiliei Șercan ar fi trebuit să fie atributul unei instituții. O instituție care să verifice temeinicia unor teze de doctorat care conferă posesorului prestigiu, accesul la funcții și la salarii mari. Dar la noi, asta nu se întâmplă.
De curând, Emilia Șercan a fost amenințată cu moartea. Întâmplător sau nu, s-a întâmplat tocmai când cerceta unele teze de doctorat de la Academia de Poliție, instituție aflată în subordinea Ministerului de Interne. Jurnalista a mărturisit că a mai fost șicanată și în trecut, dar că niciodată amenințările nu au ajuns la un asemenea nivel. Ministrul de interne, pesedista Carmen Dan, a declarat că îi oferă tot sprijinul și că vinovații trebuie să plătească.
Dacă Emilia Șercan va avea într-un fel de suferit, va fi foarte grav. Țara noastră va cădea în rândul statelor în care jurnaliștii nu pot să își exercite meseria în siguranță. În care viața și sănătatea le sunt puse în pericol.
Starea presei din România este oricum jalnică. Instituțiile de presă care își fac cu adevărat treaba, care au rămas „câini de pază ai democrației”, sunt foarte puține. Cele mai multe sunt cumpărate de partidele de la putere. La nivelul județelor, situația este și mai gravă. Ziarele și televiziunile au devenit, practic, tribune de la care puterea își recită propria viziune asupra realității.
Într-un asemenea context, rolul celor câțiva ziariști care au rămas să lupte pe baricade este cu atât mai important. Opinia publică așteaptă de la ei imposibilul. Răspunsul Emiliei Șercan la amenințarea cu moartea a fost că nu se va opri. Va merge mai departe cu dezvăluirile, indiferent de consecințe. E un răspuns curajos. Dar Emilia Șercan nu trebuie să devină un martir. Instituțiile statului trebuie să își facă treaba și să o protejeze. Altfel, vor dovedi doar că sunt de partea infractorilor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu